„Parasind Romania, in cautarea libertatii si a unei vieti mai bune, chiar si in momentul cind acestea se puteau gasi si acasa, personajele din romanul meu au decis sa emigreze peste ocean. Pentru unii emigranti, resemnarea si linistea reprezinta telul atins.
Siegfried, Singuraticul, MK, Gunter. Cine sint acesti barbati, aflati sub semnul implacabil al ereditatii?
„Mostenim, fara sa ne dam seama, de la inaintasi nu doar culoarea ochilor si a parului, ci le mostenim si povestile...” Aceste cuvinte nu sint doar o constatare. Cu fiecare rind, ele devin un avertisment.
"Am încercat sa ofer în Arca lui Noe un tablou tipologic si istoric al romanului românesc. (…)
Nu sunt un cititor de romane. În ordinea preferintelor mele de lectura, romanul a ocupat mult timp unul din ultimele locuri, lasând în urma poate doar cartile de calatorie si pe cele de aventuri. ... citeste mai departe
Mama Anei Maria a fugit din Romania in 1987 si a locuit la Viena douazeci de ani. Cei mai importanti ani din viata ei.
O perioada in care, alaturi de fiica ei, a incercat sa-si infrunte destinul si sa lupte cu boala necrutatoare a copilei. O boala cu nume de ... citeste mai departe
Este unica in literatura romana ideea lui Horia Garbea de a face din personajele literare fiinte reale cu viata si opera proprii.
In mod surprinzator autorul reuseste sa le dea dimensiuni noi care cititorilor le-au scapat, nu de putine ori, printre rinduri, si folosind noi chei de lectura, deschide usi interzise.
In cautarea unei autobiografii pierdute, autorul rememoreaza cea mai sensibila, falsificata si ocultata perioada a istoriei recente: anii ’50-’90
S-a spus despre Inventarul iernilor ca este primul roman romanesc de factura celiniana, insa fara cinismul si mania autorului francez. Dar el reprezinta mult mai mult decit atit. Este un document de ... citeste mai departe
Simtul practic este cea mai polemica si incisiva culegere de eseuri si interviuri din toata seria Alexandru Paleologu. Atit in subiectele de actualitate abordate – de la comentarea avizata a meciului din Cupa Davis dintre Stan Smith si Ion Tiriac, pina la mustrarea lui Nichita Stanescu, sincera, parinteasca –, cit ... citeste mai departe
Critic literar si de arta, riguros cu textul si imaginea, neincorsetat de formule sau stereotipii stilistice, denuntind prejudecati si punind in loc interpretari originale si profunde, Alexandru Paleologu ramine in volumul Spiritul si litera acelasi spumos eseist, a carui eruditie se regaseste atit in eseul despre teatrul antic, cit si ... citeste mai departe
„Nimic rigid, inert, in bagajul intelectual al eseistului. Ideile, citatele, relatiile vin de la sine, exact cind e nevoie de ele. Sigur, spontaneitatea aceasta presupune, pe linga vocatie, o tehnica. Alexandru Paleologu stie foarte bine cum se joaca naturaletea. Eseurile lui sint causerie superioara, inaintind, a bitons rompus, printre paranteze, ... citeste mai departe
Alexandru Paleologu este atit de coerent in demonstratiile lui, incit m-am surprins, citindu-l, ca-mi ignor propriile pareri si ma las fermecat de ale autorului. Extraordinara la el nu este eruditia pur si simplu (uimitoare), ci firescul ei. Nimic nu e ostentativ, scos acum, proaspat, din carti, nimic nu e inert ... citeste mai departe
Prin Concert din muzica de Bach (1927), o noua literatura romana incepe printr-o afirmatie definitiva; sub ochii nostri se infaptuieste o mare fresca a vietii orasenesti, unde toate straturile sociale sunt reprezentate, de la acel Lica Trubadurul, crai de mahala, in care germineaza virtualitatile ascensiunilor fulgeratoare, si pana la printul ... citeste mai departe
